Declarația de disponibilitate de a dona organe și țesuturi este reglementată de Legea nr. 91 din 1 aprilie 1999 și de Decretul ministerial din 8 aprilie 2000. Articolul 4 din Legea nr. 91/99 introduce principiul consimțământului tacit, potrivit căruia fiecare cetățean adult este rugat să-și declare voința cu privire la donarea organelor și țesuturilor sale, după ce a fost informat că neprezentarea voinței sale este considerată consimțământ la donare. Cu toate acestea, acest principiu nu este încă în vigoare. Declarațiile de voință pentru donarea de organe și țesuturi pot fi făcute la următoarea locație:
- Biroul Relații Publice, Operator Licențiat: Dr. Rocco Iacovella – sediul central Via A. Fabi Frosinone de luni până vineri între orele 8:30 – 13:00;
Donează organe și țesuturi
Pentru moment, exprimarea voinței este reglementată de art. 23 din aceeași lege (dispoziții tranzitorii) care introduce principiul consimțământului explicit sau al dezacordului. Tuturor cetățenilor li se oferă posibilitatea (nu obligația) de a-și exprima voința cu privire la donarea organelor lor. Prin declarația de voință fiecare cetățean în parte are posibilitatea de a se exprima liber, asigurându-se că, în caz de deces, voința sa nu este încălcată prin deciziile altora, fie că este vorba de o declarație în favoarea donației sau nefavorabilă (puteți decide, de asemenea, să plecați în scris că nu doriți să deveniți donator). În prezent, modalitățile de exprimare a voinței sunt următoarele:
- întocmirea cărții albastre a Ministerului Sănătății care trebuie păstrată împreună cu documentele personale. Este posibil să completați declarația de voință online și să imprimați cardul pe site-ul web al campaniei de informare din 2008;
- înregistrarea testamentului la autoritatea sanitară locală sau la medicul de familie;
- o declarație scrisă pe care cetățeanul o poartă cu el cu documentele sale. În acest sens, decretul ministerial din 8 aprilie 2000 a stabilit că orice notă scrisă care conține numele, prenumele, data nașterii, declarația de voință (pozitivă sau negativă), data și semnătura este considerată valabilă în sensul declarației;
- actul holografic al AIDO sau al uneia dintre celelalte asociații sectoriale.
Când testamentul dvs. este înregistrat la ASL, datele sunt introduse într-o arhivă a Centrului Național de Transplant care este conectată la Centrele Interregionale. În cazul unei posibile donații la un subiect a cărui moarte este constatată, medicii de resuscitare verifică dacă acesta din urmă are declarația cu el sau a înregistrat testamentul în arhiva informatică.
În cazul în care un cetățean nu își exprimă voința, în prezent legea prevede posibilitatea ca membrii familiei (soțul care nu este separat, care coabitează mai mult cu uxorio, copiii adulți și părinții) să se opună retragerii în perioada de constatare a decesului. Prin urmare, este, de asemenea, bine să discutați cu membrii familiei dvs., deoarece, în absența unei declarații, aceștia sunt consultați de medici cu privire la voința exprimată în viață de către rudă. Pentru minori, întotdeauna părinții sunt cei care decid. Dacă una dintre cele două este împotrivă, retragerea nu poate fi făcută. Cetățeanul poate modifica declarația de voință în orice moment. Ultima declarație făcută în modul furnizat va fi întotdeauna considerată valabilă.
Pe scurt, în caz de deces, pot apărea trei cazuri:
- cetățeanul și-a exprimat în viață voința pozitivă față de donație, în acest caz membrii familiei neputând obiecta: donație da;
- cetățeanul și-a exprimat dorința negativă de a dona, în acest caz nu există recoltare de organe: nu există donare;
- cetățeanul nu s-a exprimat, în acest caz retragerea este permisă dacă membrii familiei nu obiectează: donație da/nu
Donare de măduvă osoasă și sânge din cordonul ombilical
Orice persoană interesată de donarea de măduvă osoasă trebuie să contacteze unitățile medicale care participă la programul național de donare de măduvă osoasă, care va trimite datele potențialilor donatori la Registrul Național al Donatorilor de Măduvă osoasă (IBMDR).
În ceea ce privește sângele din cordonul ombilical, pe de altă parte, cuplurile își vor putea da consimțământul pentru donare în timpul vizitelor prenatale. Ulterior, aceștia vor participa la un interviu informativ în care li se vor explica metodele de donare și vor fi colectate date anamnestice (informații privind antecedentele patologice și fiziologice, personale și ereditare), esențiale pentru stabilirea adecvării sau nu a potențialului donator.
Protecția donatorului
Donatorul și primitorul sunt cele două figuri de frunte în lumea transplanturilor și, ca atare, trebuie protejați. Condiția de bază pentru a proteja primitorul este ca organul care va fi transplantat să fie sănătos. Pe de altă parte, dreptul fundamental al donatorului este protecția voinței sale. Acest lucru implică faptul că, dacă și-a exprimat alegerea de a dona organe după moarte, nimeni nu poate obiecta. În plus, trebuie să fie clar că retragerea va fi efectuată numai după ce decesul a fost constatat.
Evaluarea decesului
Toate etapele evaluării decesului folosind criterii neurologice sunt strict sancționate de lege și sunt efectuate de un grup de medici experți (anestezist, neurofiziolog, medic legist) care sunt convocați de Direcția de Sănătate a spitalului, indiferent de orice consimțământ pentru prelevarea organelor. În cazul în care subiectul, a cărui moarte este constatată prin criterii neurologice, prezintă condițiile clinice pentru a deveni un potențial donator de organe și țesuturi, medicul care coordonează colectarea verifică dacă expresia vie a subiectului este prezentă în sistemul informatic național sau dacă are vreun expres va documenta cu el.
Auzim adesea despre moartea cerebrală, moartea clinică sau moartea cardiacă, în realitate există doar un singur deces, dar există metode diferite de evaluare: în funcție de criteriile cardiace, neurologice sau de necropsie.
Legea nr. 578 din 29 decembrie 1993, reglementări pentru evaluarea și certificarea decesului, stabilește că decesul este identificat cu încetarea ireversibilă a tuturor funcțiilor cerebrale. Această afecțiune poate apărea după o întrerupere a circulației sanguine (electrocardiogramă plată timp de cel puțin 20 de minute) sau din cauza unei vătămări grave care a afectat iremediabil creierul. În acest dinurmă caz, medicii efectuează evaluări clinice și instrumentale precise pentru a stabili prezența simultană a următoarelor afecțiuni:
- stare de inconștiență;
- lipsa reflexiilor din trunchi;
- absența respirației spontane;
- tăcerea electrică a creierului
Perioada de observație
Articolul 4 din Decretul ministerial nr. 582 din 22 august 1994 prevede că, pentru toată lumea și independent de transplant, durata observației în scopul constatării decesului nu trebuie să fie mai mică de:
- 6 ore pentru adulți și copii cu vârsta de peste cinci ani;
- 12 ore pentru copiii cu vârste cuprinse între unu și cinci ani;
- 24 de ore la copiii cu vârsta sub un an
Comă și stare vegetativă
Coma este o afecțiune patologică caracterizată prin pierderea conștienței, motilitate spontană și sensibilitate. Un pacient poate intra în comă din diverse cauze, cum ar fi, în principal: intoxicație sau otrăvire, alterarea metabolismului, cancer, traume sau leziuni cerebrale. Coma reversibilă poate dura de la câteva zile la câteva săptămâni, cu cât durata comei este mai scurtă și cu atât pacientul va suferi mai puține leziuni cerebrale.
Starea vegetativă este o afecțiune care poate evolua dintr-o comă și se caracterizează prin reluarea stării de veghe, însă fără o stare de conștiență. În nici un caz, nu se recoltează comă sau stare vegetativă, organe sau țesuturi.
În ceea ce privește recoltarea măduvei osoase, care are loc in vivo, în scopul transplantului, protecția donatorului este garantată de adecvarea centrelor de recoltare.
